…..&&&&&…..


La noi, toate aveau un sens.
Până şi luna prindea viaţă
când ne zâmbeam sub
privirile-i reci.

…………………..

Pe cer, mai pâlpâie un fluture alb de oboseală. Uriaşa locomotivă a încetat să mai bată, răspândind peste sat miros de iasomie. Timidă, într-un ungher, o fetiţă caută în buzunarele bunicii, copilăria de altădată. Obrazu-i adormit de albeaţa anilor şi-a găsit adăpost în curbura inimii tale. Cu ochii pierduţi spre cer scormonesc nisipul de pe plaja mării,  să dau bineţe ceasornicului adăpostit de inima ta.

 

 

 

Reclame

Pentru comentariile care nu sunt la subiect cu postările noastre, vă rugăm să folosiţi pagina de contact sau "Aspiratii – Chat". Vă mulţumim !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s