Gânduri peste rânduri


Îmi spunea tata: „dacă vrei să-i încerci pe oameni, aruncă un ban în mijlocul lor şi-i vei vedea pe cei mai mulţi dintre ei, călcându-se în picioare,  care să-l apuce primul.”

Pe atunci, în mintea mea de copilă, credeam că exagerează, însă astazi cu tristeţe remarc, că în mare parte a avut dreptate.

Mi-aş fi dorit atât de mult să se înşele, ca eu să nu descopăr cruntul adevăr despre caracterul unor persoane. Din păcate, a avut dreptate: pentru lucruri ruginite ne călcăm sufletele în picioare, legăm prietenii chiar şi cu duşmanii, ca să ne atingem scopurile personale. Şi mă întreb: oare merită să lăsăm tot gunoiul lumii materiale să pună bariere între sufletele noastre?

O vorbă spusă la întâmplare, o bârfă, o clevetire, un neadevăr, unul singur măcar, pune bariere nu între oameni, ci între sufletele care nu se văd, dar se cunosc între ele. Pune bariere între conştiinţele care odată se căutau, aveau un punct comun între ele şi aspirau spre ţeluri înalte. Dintr-o dată apare aceea prăpastie greu, foarte greu de trecut peste ea în viaţa aceasta. Şi poate că dincolo se va mai putea trece, aici însă… de cele mai multe ori, trecerea aceasta devine imposibila.

O singura vorbă este de ajuns să strice tot ce ai clădit poate ani la rând. O singură vorbă, poate da viaţă unui suflet, sau îl poate coborî în prăpastia indiferenţei, sau a descurajarii.

Nu-mi sta in caracter să strig ca să se audă pe întreg Mapamond,  „inimioară, suflet drag, lună unsă cu miere, motănaş, pisoiaş, lumina ochilor noştri etc.” – ceea ce nu înseamnă că sunt lipsită de sentimente nobile. Poate că pentru anumite persoane sunt „acră” dacă nu trimit pupicuri şi bezele la fiecare „colţ de stradă” sau nu spun lucruri pe care urechile lor vor sa le audă.
Stau deseori şi mă gândesc la tot ce a fost. Un nume i-am dat: ORGOLIU !
De-am fi ştiut să-l gestionăm în sensul bun şi să ne recunoaştem greşelile…
Apoi a mai fost şi dominarea…Oare cui i-ar place să fie dominat de altcineva? 
Mie una, nu!
Atunci de ce oare suntem atât de orgolioşi, încât pătrundem voit în intimitatea sufletească a celuilalt?
De ce oare nu am fost educaţi ca să aşteptăm cuminţi, până când „cineva” ne deschide uşa sufletului,  să ne spună: „Poftiţi, vă rog!”?
Niciodată nu mi-a plăcut să fiu dominată. Asta înseamnă să-mi las sufletul îngrădit fără voia mea, însă accept tacit şi slugarnic. Ori cine ma cunoaște, știe că-mi place libertatea şi nu pot să accept,  slugarnică, absolut orice doar de dragul altora.
După cele scrise în Sfintele Scripturi, femeia trebuie sa fie supusă soţului ei, nicidecum fiecărei persoane pe care o întâlneşte în viaţa de zi cu zi.
Şi uite aşa, vin unii şi te înjură că nu-i laşi să-ţi coordoneze după bunul lor plac. Sunt atât de îngâmfaţi, că nici măcar nu realizează câtă incomoditate aduc prin aerele lor de superioriate.
Dacă am înțelege, noi oamenii, că nu avem ce caută în atmosfera intimă a celuilalt mai mult decât ni se permite … câte rele ar fi evitate… 
Dacă la început nu ţi se spune nimic, din politețe şi bun simţ, de ce încerci ca să pui capăt răbdării celui de lângă tine? 
Oare crezi că ţi se va oferi mai mult decât este omul pregătit să lase descoperit din sufletul lui?

Ascult emisiunea „Nostalgii de Toamnă…” minunată emisie, vocea caldă a moderatoarei aduce pace în suflet, dar ce folos?
Am fi putut da naștere unei echipe frumoase. Doruri, amintiri, sentimente, regrete, suflete rănite… păcat, mare păcat de felul cum alegem să punem capăt unor relaţii de prietenie, înjosind, dominând, impunând semeţ prin superioritate, cine este „şeful”.
Este dureros să afli că persoana pe care cândva ai iubit-o, râdea şi îşi bătea joc de tine cu alte persoane, în timp ce tu îţi făceai griji dacă are sau nu cele necesare de-ale gurii.
Nu-mi pare rău că am fost atât de fraieră şi am crezut în oameni şi vorbele lor mieroase,  îmi pare rău că de acum încolo, nu voi mai avea încredere nici măcar în cei pe care, în viitor, mi-i va aduce Dumnezeu în cale.
 
Nu-mi pare rău că am fost aspru criticată, regret însă că nu voi mai putea preţui cu adevărat pe criticii care îmi vor binele şi care merită să le acord toată încrederea.
Nu-mi pare rău că am scris cândva, că am şi cântat într-un cor, că am râs şi am iubit… îmi pare rău că de acum, toate acestea aparţin de domeniul trecutului.
Am crezut că orice cuvânt frumos izvorăşte dintr-o inimă sinceră şi iubitoare.
Am crezut în încurajări, în frumuseţea interioară, într-un cuget curat şi în moralitate. Am crezut în onestitate…
Nu pot să spun că toate s-au spulberat, au rămas cristale ferecate în durerea de care nici măcar nu merită să pomenesc.
Nu sunt adolescentă să mă îndrăgostesc, sunt o persoană matură care ştie să aprecieze o persoană, o stimează, mă aplec cu respect în faţa ei, o iubesc.
Am vrut să fii mândru de noi, să-ţi simţim încurajarea ca a unui frate mai mare, să ne iubeşti ca pe două surori mai mici… am crezut în prietenie şi în încetarea disputelor.
Din păcate, crezul acesta s-a spulberat… realizez că a fost o iluzie născută doar de mintea mea
Nu merită să vorbeşti despre lucruri care te-au dezamăgit vreodată. Ele nici măcar nu
există, decât în mintea noastră şi atât.

 

„iubesc umbra nopţii care coboară peste noi cu tot felul de melodii minunate, dar mă tem să spun prea multe… mi-am învăţat preamatur lecţia”

Erai „umbra” care veghea asupra noastră , ne ocrotea şi ne iubea pe toţi in egală măsură – aşa mi-am format eu ideea o iubesc la nebunie

L.G.janik

Nu mă interesează ce am fost, sau cine  am făcut,  ci ceea ce sunt acum !
Reclame

Pentru comentariile care nu sunt la subiect cu postările noastre, vă rugăm să folosiţi pagina de contact sau "Aspiratii – Chat". Vă mulţumim !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s