Când iubeşti, dăruirea vine de la sine…


   17635423_1792575687728012_1092882316462438725_o

„Picături de miere” este volumul de debut al doamnei Felicia Stamatin, pe paginile căreia sunt cuprinse circa 100 de poezii.

Încă de pe primele pagini ale cărţii – natura poetică, o înfiorare emotivă venită din interior şi dăruită într-un ansamblu de trăiri sufleteşti, sentimente, gânduri – se îndreaptă cu entuziasm spre cititor: „Frumuseţea într-o clipă o voi dărui-n poeme” (poezia: „Confesiunea unei clipe”).

Autoarea Felicia Stamatin îşi intitulează volumul de debut „Picături de Miere” – taină a sentimentelor, „sete de lume şi soare”, cum spunea însuşi marele Lucian Blaga, este un tărâm al melancoliei, dar şi strigătul unei inimi în care s-au strecurat pe furiş sentimentele durerii, ale nostalgiei și taina tăcerii: „E-atâta liniște în jur … și-i soare! / Atâta pace-n mine,-atât senin! / În fiecare zi e sărbătoare / Privindu-mi fiii cum se duc și vin! / E-atâta dor rămas fără-mplinire, / Atâtea-mbrățișări fără răspuns, / Atâtea lacrimi strânse în potire / Și-atâta cer de rugăciuni străpuns!” ( din poezia: „Lacrimă în ochiul furtunii” )

   Muzicalitatea în vers clasic, dă o evidentă savoare versurilor, menite să potolească setea cititorilor cu lumina cuvântului scris, răzbătut de emoţii intense în diferite forme lirice.
Poezia trăită cu o dăruire de sine copleşitoare este ca un vas de alabastru în care autoarea îşi păstrează cu grijă nu doar taina sufletului, ci şi lacrimile acestuia adunate din vicisitudinile vieţii. „Mi-e caietul plin de lacrimi sub noroiul neuscat! /E țărâna asta plumbul, ce-mi împiedică visarea /Și mi-a devenit condeiul sterp de-atâta cer pustiu,” (poezia:”Poemul Nepoemelor” )
Ca un impresionant policandru al Cerului, mesajul poemelor umple sufletul cititorului de lumină şi frumuseţe spirituală. „Milenarul Cuvânt ești, aici, printre noi, / Îți zidești blând lumina-n sămânța iubirii / Și reverși din izvorul de pace-un șuvoi, / C-ai iertat uscăciunea din rodul zdrobirii.” ( din poezia: „Sfânta mea sărbătoare”)

   Prin punerea în antiteză a dragostei efemere vizavi de cea astrală, versurile doamnei Stamatin, simple la prima vedere, sunt bine conturate, coerente, respectând cu stricteţe canoanele versificaţiei clasice, vor dăinui în rândurile poeţilor atât „Cât va dura pământul” , deoarece „Poeţii nasc Poeme/ Din lacrimi şi suspine şi-a rănilor dureri ” (poezia: Unui Poet”),

   Dintr-o rimă cristalină şi un arcuș care alinta o vioară, Versul i-a devenit hrană, Cuvântul pâine, Poezia religie, din dulceaţa cărora s-a născut „Picături de Miere”, recunoştinţă şi omagiu închinat muzei, care i-a fost „străjer şi călăuză” pe cărărea poeziei. „Chiar versurile astea au așteptat o vreme / Să ți le-aduc ofrandă pe-altar de primăveri, (din poezia: „Unui Poet”)

   Lupta lăuntrică împotriva soartei, „Eu sunt un Eu ce n-a-nvățat să moară,/ (Deși în jocul vieții am pierdut) / Când va-nceta ruina să mai doară, /Te voi iubi la modul absolut.” (poezia:” Eu” ) este intuitivă chiar din primele versuri, cititorul regăsindu-se cu fiecare lacrimă compusă nu doar pe portativul rimei. Înzestrată cu talent, expresivitatea melodică este redată nu doar prin vers, deoarece autoarea, cu multă măiestrie, prin cânt a dat o nouă formă poeziei sale. Spre satisfacţia sufletului, putem savura multe din versurile sale aşezate într-o linie melodică duioasă.

   Ca în majoritatea poeziilor de dragoste, și autoarea noastră face din iubire tema centrală a poeziilor sale, dar într-un mod cu totul aparte.

   Pentru citirea ” Picături de miere”, îmbelşugată cu puternice emoții, este nevoie de un spirit si suflet curat, deoarece se dăruieşte cititorului prin puritate spirituală şi dragoste de Cuvânt.

L.G. Janik

Citat-Nichita-Stanescu

Reclame

5 gânduri despre „Când iubeşti, dăruirea vine de la sine…

  1. aceasta exegeza mi se pare un puzzle neasezat corect, mai ales inceputul,unde trebuiau sa fie incadrate informatii despre autoare,titlul cartii, editura,apoi discursul.

    in unele momente,semnatara se abate de la litera cartii, isi varsa propriile meditatii despre iubire si despre alte teme, pe care le batatoreste in orice comentariu,intr-un vocabular marca personala (arcus,vioara,cristalin,cuvant,creator,iubire,religie,)
    .

    e un gest nobil sa scrii despre prieteni,dar nu se poate sa ii ridici in slavi doar ca ii cunosti,fara sa le arati si un mic derapaj din scrierile lor,spre binele literaturii si al poetului…

    cronica are prea multe picaturi de miere si prea putin venin de critic,risca sa ramana o compunere neterminata.

    oricum , autoarea recenziei isi depaseste nivelul aratat in alte incercari de a ne prezenta un autor si o carte.

    sorana pelin-rotisor,
    toronto

    Apreciază

  2. Mai degraba este recomandat sa critici autorii consacrati. Ei trebuie sanctionati si criticati absolut daca scriu prost, decat debutantii, care merita intotdeauna o sansa.

    Apreciază

Pentru comentariile care nu sunt la subiect cu postările noastre, vă rugăm să folosiţi pagina de contact sau "Aspiratii – Chat". Vă mulţumim !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s