Poezii din Literatura Universală


Dreapta măsură

Un pic de durere te face profund,
Mai multă durere te-afundă prea mult.
C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.
Un pic de-mplinire te face mai bun,
Prea multă împlinire te face nebun.
Un pic de putere te face mai tare,
Prea multă putere pe alţii îi doare.
C-un pic de respect eşti încrezător,
Cu prea mult respect devii sfidător.
Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.
C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.
Păstrează, creştine, măsura în toate,
Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate
Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.

(anonim)

*****

Nocturnă

Montat în noapte lacul sufletului tău pare
O pânză lină de cristal tîrziu pe care
Ai insomniei mele paienjeni o-nfiripă.

Spuma de ape sacre în vas de alabastru,
Oglinda dând sclipiri mai mari oricărui astru
Şi reflectând abisul vieții-n cer, o clipă.

Eu, lepăda fugară, las urme-nsăngerate
Pe lacuri – şi-mi iau zborul cu sângerânda-aripa.

De departe

Aud cum în tăcere trec oră de oră ca un solemn și leneș și înghețat alai;
Când ești departe viața-i o-nlăcrimată horă.
Zâmbeam și-n vis atuncea când paşii ți-i sunai.

Eu știu te vei întoarce; va fi o auroră
În zarea-mi încruntată, în negurosul trai.
În codrii-mi, hohotirea-ți va învia, sonoră
Și limpede ca râul ce râde peste plai
Când, trişti, ne întâlnirăm, cândva, pe aceeași cale,
Mi-am dăruit destinul, supus mâinilor tale;
Pe lângă doru-acesta, oricare-au fost deșarte.
Stau față-n față, suflet cu suflet, cer și mare
Vor trece printre ele, ca umbre plutitoare
Şi Vreme şi Furtună și Viața ca și Moarte.

Autor: Delmira Augustini

*****

Am şi uitat cum se zâmbeşte

Am şi uitat cum se zâmbeşte,
De ger, mi-s buzele de iască .
Murit-a încă o nădejde,
Un cântec nou o să se nască.
Un cântec care, fără voie,
Imi va porni spre judecată…
Iubirea, însă, n-are voie,
Când ştie a cânta, să tacă.

Vânt dezlănţuit îngână

Vînt dezlănţuit îngînă
Ceru-albastru-nsîngerat.
Anii vin să-mi lase-n mînă
Zile cu amor ciudat.

Tu mi-ai năruit trecuţii
Ani, ca apa, fără rost.
Cum nu eşti bătrîn ca munţii,
Dar la fel, precum ai fost?

Chiar mai sunător ţi-i glasul,
Numai aripa de timp
A-ntomnat cu slavă-n ceasul
Iernii ce mă ninge-n schimb.

Soţia lui Lot

2.
Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi
şi s-a prefăcut în stâlp de sare.
Facerea, 19/26

Iar cel evlavios după solul ceresc mergea,
Uriaş şi luminos pe negrul munte, pe stei.
Dar cu glas tare femeii sale neliniştea îi spunea:
Încă nu e târziu, ai putea să-ţi întorci privirea
Şi să vezi roşiile turnuri ale Sodomei,
Piaţa, unde cântai, curtea unde munci ai făcut,
Unde dragului bărbat copii i-ai născut.

Şi dânsa privi – dar, în mortală-ncleştare,
Ochii ei nu mai pot să vadă nimic mai mult:
Şi trupul i s-a prefăcut în străvezie sare,
Şi picioarele-i cu pământul au concrescut.

Numele acestei femei cine-l va rosti în jelire?
Dintre pierderi n-ar fi ea cea mai ne-nsemnată?
Numai inima mea nu o va uita niciodată
Pe cea de-şi dădu viaţa pentru o singură privire.
(1922-1924)

Autor:Anna Ahmatova

*****

Prefacerea

„Eu sunt minunea lumii”, spunea ieri trandafirul,
„Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?”
Cânta privighetoarea şi repeta zefirul:
„O zi de fericire, un an de lacrimi cere.”

Singurătatea omului

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.

O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei –
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.

Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?

Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, Khayyām azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.

Cel care are pâine de astăzi până mâine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?

Când zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai –
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.

Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi niciun ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărânâ.
Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
Mi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.
– Dar timpul, fără milă – şi roza desfrunzeşte…

Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi niciun cerşetor mai trist ca mine

Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce? Şi-acum
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,
Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.

Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

Autor: Omar Kayyam

Reclame

Pentru comentariile care nu sunt la subiect cu postările noastre, vă rugăm să folosiţi pagina de contact sau "Aspiratii – Chat". Vă mulţumim !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s