Felicia Stamatin -O voce divină, muzică şi poezie


Iarnă în cuvânt

În mine nu mai este poezie,
Mi-a fost furat Cuvântul de un timp,
M-au tâlhărit lăsându-mă pustie
În cel mai alb și aspru anotimp.

Îmi amintesc cum tu mi-l daruisei
Împodobit cu versul din poem
Pe-o pagină în carte mi-l scrisesei.
Nu spun ce-ai scris! … Să îl pronunț mă tem.

Mă tem pentru viața-ți, adorate,
Că de-or afla, te-or pustii la fel,
Să pui peceți pe slova ta din carte,
Să nu mai văd asemenea măcel.

Nu mi-a rămas decât să plâng în taină
Durerea ce o simt fără Cuvânt,
E-atât de frig în a tristeții haină,
E-atât de iarnă, Doamne, pe pământ!

Dincolo de timp

Războaiele se duc în carnea mea,
Înfrângerea-i ascunsă prin cuvinte,
Iar poezia zi de zi mă minte
Că ai să vii, cum mi-ai promis cândva!

Te-am așteptat dar ai uitat să vii,
(Până la urmă ce-i o-mbrățișare?)
Vei înțelege cât de mult mă doare,
Doritul meu, c-aici n-o să-mi mai fii?

Îmi e deajuns iubirea-aprinsă-n piept!
Ți-aduci aminte nopțile-nstelate
Când îți eram și îmi erai în toate?
N-oi înceta vreodată să te-aștept!

De-o fi să trec hotarul și voi ști
Că vei veni să guști și tu lumina,
Voi fi a ta cum nopții-i este luna,
Iar tu al meu, cum soarele în zi!

***

În mine ard păduri cu tot cu cerbi,
Miroase-a carne arsă și a sânge,
Sub pleoape valul mării unda-și frânge,
Iar eu respir prin rădăcini de ierbi.

Am stânci în trup și pietrele rănesc,
Dar nu mă doare rana grea, deschisă,
Mă dor toți cerbii, ciuta mea ucisă,
Ce-mi alerga prin sânge, nefiresc.

Și nu mă dor bucăți din carnea mea,
Nici oasele topindu-se-n văpaie,
Mă dor privighetori de prin zăvoaie
Ce zac răpuse-acum pe buza-mi grea.

Voi ține doliu-n acest trist decor
Până vor crește iarăși ghioceii,
(Sunt vinovați că m-au răpit, „mișeii”
Și m-au ascuns o iarnă-n seva lor).

Taina Vieţii

Am scris pe-o frunză dorul meu de tine,
(Emoționată tremura încet)
Zefirul cald, în dimineți senine
O săruta în versuri de sonet.

În freamătu-i, durutele-mi cuvinte
S-au îmbătat cu seva din pământ,
Curgea prin ea aducerea-aminte
A marilor poeți ce nu mai sunt.

În toamna asta, frunza-și cată calea
Ca să renască iar în primăveri,
Doritul meu, să nu ne-apuce jalea,
În muguri stau ascunse alte veri!

Ce-am scris pe frunză, doar tu poți pricepe,
În ea e taina vieții ce-o trăim,
Sub pașii vremii primăvara-ncepe,
Să ne grăbim în ea să-nmugurim!

Reînoieşte, Doamne, Legământul

Stăpâne, Tu, care-ai zidit lumina
Doar cu-n cuvânt: „Să fie!” Și a fost!
Cum poți să vezi, în oameni, cum ruina
Încet, încet își face adăpost?

Tu, care-ai atârnat pe ceruri norii
Și drumul Vieții L-ai trasat prin noi,
Cum poți primi atâtea mii de glorii,
Când știi că-Ți sunt aduse din noroi?

O, Doamne, Tu, ce stăpânești în toate
Și-mi știi cuvântul până a fi scris,
Cum poți privi în jur atâta moarte
Când omenirii Viață ai promis?

Cum poți privi fără ca să Te doară
Atâția prunci flămânzi și poate goi,
Care visează pâinea cum s-o ceară,
Neținând seama de zăduf sau ploi?

Ți-am devenit străini în căi și fapte,
De nu-Ți mai mai pasă, Doamne, de pământ?
Croiește-ne cărările curate
Reînnoiește-Ți sacrul legământ!

Eternul vis
-glossă-

Rămâi un drum înspre lumină,
Un sacerdot lângă altar,
Să-mi ispășești străvechea vină
În palmele-ți fierbinți, de jar,
Să-mi fii străjer și călăuză
Spre locul sfânt ce mi-ai promis,
Pe brațul tău dorit, de muză,
Să-mi împlinesc eternul vis.

Cuvânt tu ești pe buza mea,
Strivit într-un sărut fierbinte,
Te-oi scrie blând pe pleoapa grea,
Să te visez ca înainte,
În somnul meu, străin de zei,
Te-oi îndrăgi, ca o păgână,
Prin nopți pustii, sub pașii mei,
Rămâi un drum înspre lumină.

În ruga mea te cer luminii
Ce s-a născut de veșnicii,
Îi cer să-mi dea din spicul pâinii,
În legământ pe veci să-mi fii.
Cum un copil ce-ntinde mâna,
Cu sufletul flămând, avar,
Te cer să-mi fii pe totdeauna
Un sacerdot lângă altar.

În palme, lin, ți-aș săruta
Tot cerul strâns la sărbătoare,
Iar strunelor din piept le-aș da
Câte-un suspin la fiecare!
Poem aș vrea pe veci să-ți fiu,
Prea plin de candida lumină,
Pe trupu-ți cald, la ceas târziu
Să-mi ispășești străvechea vină.

Să te ating ca pe-o icoană,
Drag numele să îți șoptesc,
Și-n taină, ca în orice toamnă
Să scriu pe frunze „te iubesc”!
Când soarele aprinde zarea
Pe-al cerului tăcut altar,
Să mă topesc, ca lumânarea
În palmele-ți fierbinți, de jar.

În contopiri, străini de noi,
Absenți de-aici, dintre ruine,
Vom cumpăra pentru-amândoi
Un colț de cer, cu zări senine.
Și vom lua cu împrumut
Condei, deprins în vers, de muză,
Te voi chema, cum tu ai vrut,
Să-mi fii străjer și călăuză.

Cu aripi noi, atrași de zare,
Cum porumbei spre porumbar,
Ne-om îmbăta de cer și soare,
De înălțimi fără hotar.
De-mi va fi greu pe ceru-albastru,
Mă poartă lin, ca într-un vis,
Condu-mă tu, cum un sihastru,
Spre locul sfânt ce mi-ai promis.

Ne fie pat acest poem,
Învelitori ne fie norii,
În vers dacă o să mă tem,
Să îmi aprinzi pe boltă zorii.
Să mă ascunzi la pieptul tău,
Să întețești jarul din spuză,
Apoi s-adorm, cum fac mereu,
Pe brațu-ți cald, dorit, de muză.

Să ne grăbim s-atingem cerul
Încă de-aici de pe pământ,
Să dezlegăm uimiți, misterul
Ascuns de veacuri în Cuvânt.
Nu mai am timp s-aștept solia
Sfârșitului de mult prezis,
M-oi contopi cu Poezia,
Să-mi împlinesc eternul vis!

Să-mi împlinesc eternul vis,
Pe brațu-ți cald, dorit, de muză,
Spre locul sfânt ce mi-ai promis
Să-mi fii străjer și călăuză.
În palmele-ți fierbinți, de jar,
Să-mi ispășești străvechea vină,
Un sacerdot lângă altar!
Rămâi un drum înspre lumină!

Taina vieţii

Am scris pe-o frunză dorul meu de tine,
(Emoționată tremura încet)
Zefirul cald, în dimineți senine
O săruta în versuri de sonet.

În freamătu-i, durutele-mi cuvinte
S-au îmbătat cu seva din pământ,
Curgea prin ea aducerea-aminte
A marilor poeți ce nu mai sunt.

În toamna asta, frunza-și cată calea
Ca să renască iar în primăveri,
Doritul meu, să nu ne-apuce jalea,
În muguri stau ascunse alte veri!

Ce-am scris pe frunză, doar tu poți pricepe,
În ea e taina vieții ce-o trăim,
Sub pașii vremii primăvara-ncepe,
Să ne grăbim în ea să-nmugurim!

Reclame

Pentru comentariile care nu sunt la subiect cu postările noastre, vă rugăm să folosiţi pagina de contact sau "Aspiratii – Chat". Vă mulţumim !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s