Otilia Brăduţeanu – Poezii de dragoste


 

Mi-e inima clepsidră

oti2

 

Mi-e inima clepsidră

Cu vise-mbobocite

Atinge-mi dorul muguri

Să crească floare-n floare

Coboară-n mine ploaie

Și urcă Cer, iubite,

Revarsă-te prin vene,

Minune și mirare

 

Aprinde-te

 

Aprinde-te în mine

În mii de felinare

Să ardem împreună,

Să nu visăm pe rând

Din inima-ți – grădină

Cu trandafiri în floare

Voi împleti cunună

Ca să apun iubind

 

Sărutul

 

S-a copt sărutul între buzele-perechi

S-a scurs timid printre oftaturi

A înflorit pe glezne de iubiri

Și a străpuns neobservat înalturi…

 

Au tresărit atingeri jucăușe,

Amestecând iubiri neastâmpărate

Au coborât atâtea primăveri

Printre plăcerile demult uitate…

 

S-a copt sărutul între buzele – perechi

S-a scuturat petale, rânduri, rânduri

Am încrustat în trupuri doruri vechi

Să nu mai rătăcească printre gânduri…

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă cu jumătăţi de gură

Şi soarbe-mă cu jumătăţi de cer

Sărută-mă cu jumătăţi de lună

Frământă-n mine-un „azi” şi-un „ieri”.

Goleşte-mă între un „azi” şi-un „mâine”

Şi sapă-n mine cu atingeri moi

Un umed cântec din priviri sublime

Şi-o rană, să ne rupă pe-amândoi …

 

Povară Sublimă

 

Sunt firul unui gând ce te atinge

Vibrând nisipul călător din tine…

Aș strangula cuvântul care doare

Grădina mea cu flori, te rog, nu plânge

 

Eu ți-aș așterne inima cărări

Și aș ciopli dorința ta în mine

Iubirea mea, șirag de întrebări,

Urcuș spre bucuriile Divine

 

Ești brazda începuturilor toate,

Povară despletită a luminii

Te-aș împleti izvoare-nvolburate-

Prin vene să-nflorească trandafirii

 

Coboară cerul

 

Coboară cerul mai aproape,

Coboară cerul printre noi,

De vrei, ascunde-l sub pleoape

Unde e loc doar de-amândoi.

 

Coboară cerul între inimi,

Între destinul meu şi-al tău,

Uşor, sa nu striveşti  iubirea

Şi  dorul, zbuciumat mereu.

Autor: Otilia Brăduţeanu, Rep. Moldova

Reclame