Sper să nu fie o farsă !


 marius-si-ruth-bodnariu„În cazul lor, au nevoie de foarte multă rugăciune. ”

(Senatorul Titus Corlăţeanu )

Creştinii români de pe Mapamond, indiferent de confesiunea lor, şi-au unit glasurile şi inimile înaintea lui Dumnezeu,  pentru familia Bodnariu din Norvegia.

Oare mai este cazul să descriu situaţia aceastei familii greu încercate, când ziarele, televiziunile, paginile internetului, inclusiv cele de socializare, biserici ale creştinilor de diferite naţionalităţi, confesiuni, au vorbit, au scris şi au acţionat cum au considerat de cuviinţă ?

Nu cred că există suflet de român, care să nu fi auzit despre cei cinci copii, luaţi de către Statul Norvegian din sânul familiei lor, sub acuzaţia că aceştia sunt educaţi în baza standardelor Sfintei Scripturi.

Este greu să descrii coşmarul prin care trec aceşti părinţii şi copiii lor. Mă întreb, totuşi, ce s-ar fi întâmplat dacă această familie s-ar fi zbătut singură în suferinţă? 

Mii de credincioşi au simţit durerea nemărginită a acestor părinţi, răspunzând prin diferite apeluri şi acţiuni de protest împotriva sistemului de educaţie şi al Serviciilor de Protecţie a Copilului din Norvegia ( Barnevernet). Aceşti oameni cu suflet sensibil au mobilizat o lume, sprijinind şi încurajând familiile,  cărora li s-au confiscat copiii în baza acuzaţiilor că oferă  educaţie creştină. 

Se pare că tocmai ţările considerate civilizate, moderne, dezvoltate, bogate,emancipate, sunt foarte sărace d.p.d.v. spiritual, renunţând intenţionat la nucleul credinţei, preferând să formeze o naţiune lipsită de Dumnezeu. Nu este de mirare că din acest motiv, tot mai mult se promovează homosexualitatea, criminalitatea, imoralitatea, iar cât despre maniere, de cele mai multe ori, acestea lasă de dorit.

Nu doar tehnologia modernă, prin unele programe si site-uri de socializare încurajează tinerii spre desfrâu, ci însuşi Statul, punându-şi pecetea murdară pe sufletele copiilor nevinovaţi, smulgându-i din propriile familii pentru a fi crescuţi în medii străine şi necorespunzătoare. Astfel li se oferă o educaţie fără Dumnezeu, fără protecţia părinţilor, fără supravegherea familiei naturale, manipulându-i psihologic şi moral. În felul acesta simţi cum prigoana îşi face loc, separând copiii de părinţi, distrugând psihic familiile.  După părerea mea, este vorba de o verigă din maşinăria care promovează Noua Ordine Mondială.

Astăzi am citit o veste care a adus lacrimi de bucurie în ochii mei şi sper din tot sufletul să se adeverească.

Se pare că în urma protestelor şi acţiunilor întreprinse de  români, Statul Norvegian va adopta  o lege în favoarea familiilor aflate în aceeaşi situaţie. Ruth şi Marius Bodnariu îşi vor putea deschide în curând braţele pentru a-şi îmbrăţişa cei cinci copii, luaţi în mod abuziv de Serviciile de Protecţie a Copilului din Norvegia.

Optimismul, însă, îmi dă motive de bucurie,  chiar dacă până la realizarea acestui vis frumos ştiu că există o cale lungă şi anevoiasă de parcurs.

În seara aceasta, televiziunile, precum Antena 3, au adus din nou în atenţia telespectatorilor cazul familiei Bodnariu şi sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, că şi preşedintele ţării, preşedintele tuturor românilor, va interveni pe lângă autorităţile norvegiene.

Să fie oare Ruth şi Marius oamenii prin care Dumnezeu vrea să schimbe ceva în sistemul Serviciilor de Protectie a Copilului din ţările Scandinave?  Prea multi parinţi îşi plâng odraslele, prea multe lacrimi şi durere incomesurabilă domină familiile nedreptăţite.

A fost nevoie ca Barneverent să pună mâna pe copiii unei familii creştine, neştiind însă că ” cine se atinge de copii lui Dumnezeu, se atinge de lumina ochilor Lui „. Pesemne că Barneverent nu ia în calcul că atunci când ” Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?”

Privesc această luptă spirituală şi mă întreb: ” cine oare poate sta împotriva unui Dumnezeu Atotputernic?” Până şi porţile Iadului se cutremură la auzul numelui Său !

Gândind la reîntregirea acestei familii şi clipa întâlnirii, îmi imaginez fericirea ei, iar sufletul meu, copleşit de emoţii, varsă lacrimi de bucurie. 

Îmi doresc ca sărbătoarea creştină Crăciunul, să fie pentru familia Bodnariu, o sărbătoare a eliberării fiilor lor, din ” robia egipteană”

Pe lângă naşterea Mântuitorului nostru, darul cel mai de preţ oferit nouă, oamenilor, întregirea familiei Bodnariu ar fi un dar deosebit de Crăciun pentru toţi cei care au sprijinit, au plâns şi s-au rugat alături de ei.

În speranţa revederii părinţi – copii, nu ne rămâne decât să nădăjduim în Dumnezeu !

Închei cu cuvintele Senatorului Titus Corlăţeanu: 

„Să vă ajute Domnul să fiţi cât mai curând împreună cu cei cinci copii”

                                   ( Ligia-Gabriela Janik )

Reclame

Pentru comentariile care nu sunt la subiect cu postările noastre, vă rugăm să folosiţi pagina de contact sau "Aspiratii – Chat". Vă mulţumim !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s