Şterge-ţi lacrima, e ziua ta, Românie !


tricolorRomânia mea plânge!” – au fost cuvintele care au răsunat imediat după tragedia de la Colectiv, cuvinte care au mişcat profund sufletul meu. Câtă durere exprimă ele, o durere nedescrisă….

Trei cuvinte, învelite în tricolorul inimii, care nasc îngrijorare, îndignare, revoltă, devenind in mod paradoxal şi izvor de poezie care emană dragoste,speranţă şi dor.

La auzul lor, sufletul îmi tresaltă înduioşat, vărsând lacrimi pentru România care suferă în tăcere.

Dar cine să o înţeleagă? Cine sa-i priceapă zbuciumul şi strigătul înălţat către cer împreună cu al victimelor sau al eroilor care s-au jertfit pentru Patria Mamă?

Tu, un muritor născut în Ţară, departe de braţele ei mioritice, simţi plânsul necurmat al României noastre dragi şi suferi împreună cu ea. Dar cine oare ţi-ar auzi suspinul, dacă cei care se cred veşnici la cârma ţării noastre, nu se opresc o clipă din alergarea lor ?

De ce tu, un trecător prin lume, un călător spre veşnicii, te apleci în faţa durerii, iar pe guvernanţii nepăsători, nu-i interesează soarta ei?

România mea plânge !” – „ copila mea plânge !”… şi ca un părinte iubitor, parcă ai vrea să te apleci spre ea, să o ridici pe braţe, să-i stergi lacrimile, să-i alini suferinţa , sa-i „ legi „ rănile născute din prea multa-i durere şi umilinţă. Dar dintr-o dată … ai impresia că te simţi neputincios.

Regrete te înconjoară, pentru că oricât de multă dragoste si compasiune ai avea pentru „copila „ care se zbate în suferintă, e greu sa o eliberezi din mâna nelegiuiţilor.

O floare gingaşă pentru care inima îţi tremură, că fost strivită nu doar de talpa trecătorilor străini, smulsă nu doar de vântul turbat, înecată de talazurile nepăsării.

România mea plânge !” – şi împreună cu ea, plângem şi noi. Astăzi este timpul să plângem nu pentru România, ci împreună cu România. Pentru că din străbuni „ plângem cu cei ce plâng”, dar aştept un mâine, să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi atunci aş vrea să răsune cuvintele:

Bucuria ta, e bucuria mea, Românie !”

Oare, vom trăi şi zile când vom spune: „ România mea nu mai plânge !” ?

Îţi urez mulţi ani fără lacrimi şi Dumnezeu să te binecuvinteze,   dragă Românie  !

 Ligia- Gabriela Janik

https://oinimapentruromania.wordpress.com/2015/12/01/sterge-ti-lacrima-e-ziua-ta-romanie/

Reclame

Pentru comentariile care nu sunt la subiect cu postările noastre, vă rugăm să folosiţi pagina de contact sau "Aspiratii – Chat". Vă mulţumim !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s